Trupurile egiptenilor erau încă calde. Marea Roșie, cu peștii săi, din nou întinși pe orizontală. Încă se mai auzeau clinchetele tamburinelor lăsând pe Miriam și femeile gâfâind dansând pe hitul numărul 1, Cântarea lui Moise: „Cântați Domnului, căci a biruit cu slavă; calul și călărețul său i-a aruncat în mare.” (Exodul 15)
Asemenea „unui stilou negru care curge în buzunarul unei cămăși albe”, sunt nemulțumirile pe buzele sfinților.
Nor ziua și foc noaptea. N-a fost suficient. Aur egiptean în buzunar evreiesc. N-a fost suficient. Valurile mării s-au dat peste cap prima dată-n istorie. N-a fost suficient. Sandale evreiești pe fundul mării la pasul domol al copiilor și al vitelor. N-a fost suficient. Moise, un lider cu educația unui prinț și inima unui păstor. N-a fost suficient.
Întotdeauna îndreptățiți la mai mult. Și mai mult. Și mai mult. Și mai mult. Astăzi, scuza deshidratării. Mâine, plictiseala de aceeași mâncare. Nemulțumirea față de lideri, altă zi.
“Ce ai făcut pentru mine în ultima vreme, Doamne?” Un soi de atitudine tare neplăcut lui Dumnezeu.
Cuvântul ebraic din Exodul 15 și 16 tradus ca „murmurare” este lûn. Înseamnă a poposi, a locui, a rămâne peste noapte, a stărui. Ne marinăm nemulțumirile peste noapte, apoi le scuipăm ca pe gargara cu sare.
„Din aceeași gură ies binecuvântarea și blestemul. Frații mei, nu trebuie să fie așa.” (Iacov 3:10 ESV)
O scenă de déjà-vu are loc aproximativ 2.000 de ani mai târziu, când aceeași mulțime care îl încoronează pe Isus ca rege, îl răstignește până-n weekend. Au încetat minunile? Isus nu le mai aducea beneficii? Orbii vedeau, șchiopii mergeau.
Ce ai făcut pentru mine în ultima vreme, Doamne?
Cuvintele lui Tozer mă bântuie și zile mai târziu după ce am citit Pericolele Credinței Superficiale: „Dacă Dumnezeu nu mi-ar mai răspunde niciodată la vreo rugăciune cât voi trăi, tot aș vrea ca El să știe că vreau să-L slujesc până la moarte. Dacă nu ar mai face nimic pentru mine de acum înainte, dacă și-ar retrage mâna și m-ar lăsa să mă destram fizic, mental, emoțional, financiar și în orice alt mod, tot aș vrea ca El să știe că vreau să-L slujesc doar pentru că El este Dumnezeu.”
Aș putea, totuși?
Sau aș tresări ca Petru la cântecul cocoșului, negând bunătatea lui Dumnezeu de fiecare dată când simt că suferința nu este distribuită în egală măsură oamenilor?
Ce ai făcut pentru mine în ultima vreme, Doamne?
O, Doamne, trupul Tău frânt pentru mine, asemenea mielului jertfit tăiat în bucăți, nu este suficient? Carnea Ta sfâșiată de biciuiri, nu este suficient? Saliva soldaților curgând pe trupul Creatorului lor, nu este suficient? Chipul Tău atât de desfigurat încât provoca greață, nu este suficient? Cei mai apropiați pretinzând că nu Te cunosc, nu este suficient? Sudoarea de sânge, nu este suficient? Moartea Ta în locul meu, nu este suficient?
„Așa cum mulți au fost uimiți de El — chipul Lui era atât de desfigurat încât nu mai părea om, și înfățișarea Lui nu mai semăna cu a oamenilor.” (Isaia 52:14)
H.G. Wells a mărturisit: „Sunt istoric, nu sunt credincios, dar trebuie să mărturisesc ca istoric că acest predicator sărac din Nazaret este irevocabil centrul istoriei. Isus Hristos este cu ușurință cea mai dominantă figură din toată istoria.”
Isus nu poate fi ignorat. El a împărțit istoria în două (Înainte de Hristos, Anno Domini). Comuniștii ruși se refereau la înviere de fiecare dată când spuneau cuvântul „duminică” — „воскресенье” (care înseamnă înviere). Numele popular Anastasia provine din grecescul ἀνάστασις, care înseamnă înviere.
Istoricul din secolul al XIX-lea, Philip Schaff, rezumă cel mai bine:
„Acest Isus din Nazaret, fără bani și fără arme, a cucerit mai mulți decât Alexandru, Cezar, Mahomed și Napoleon; fără știință și învățătură, a adus mai multă lumină asupra lucrurilor umane și divine decât toți filozofii și savanții la un loc; fără elocvența școlilor, a rostit cuvinte de viață cum nu s-au mai spus niciodată și a produs efecte care depășesc puterea oratorilor sau poeților; fără a scrie vre-un rând, El a pus în mișcare mai multe condeie și a oferit teme pentru mai multe predici, opere de artă și cântece de laudă decât întreaga armată de mari oameni ai timpurilor antice și moderne. Isus nu este cineva pe care îl poți ignora.”
Înainte de a arunca cu piatra să-i judecăm pe israeliții deshidratați care se întrebau: „Ce ai făcut pentru mine în ultima vreme, Doamne?”, să ne pocăim de cârtirile noastre și să ne rugăm să avem convingerea lui Tozer:
„Dacă Dumnezeu nu mi-ar mai răspunde niciodată la vreo rugăciune cât voi trăi, tot aș vrea ca El să știe că vreau să-L slujesc până la moarte. Dacă nu ar mai face nimic pentru mine de acum înainte, dacă și-ar retrage mâna și m-ar lăsa să mă destram fizic, mental, emoțional, financiar și în orice alt mod, tot aș vrea ca El să știe că vreau să-L slujesc doar pentru că El este Dumnezeu.”
Isus a făcut deja totul pentru noi.
“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Ioan 3:16